Participa la proiectul "Portret de bursier" !

Aici se poate descarca ghidul de interviu pentru cei care doresc sa impartaseasca din experienta, ideile sau planurile lor de viitor.

Sanziana FrangegiIn 2007 ai obtinut un Master la Fletcher School, Tufts University, una dintre cele mai prestigioase universitati la Boston. Cum a decurs, spre ce te-ai inclinat in program?

Fletcher School este o scoala de relatii internationale. In fapt, este cea mai veche scoala post-universitara de profil din Statele Unite. Un element caracteristc sistemului American de formare, si dupa mine unul foarte pozitiv, este libertatea mare de alegere a curiculei, in functie de interesele fiecaruia. La Fletcher aveam la dispozitie 40 de cursuri in fiecare semestru din care puteam alege 4, maxim 5. Asta nepunand la socoteala faptul ca aveam posibilitatea sa luam cursuri si celelalte universitati din zona Boston.

Cred ca asta a fost prima diferenta majora pe care am simtit-o intre sistemul romanesc (de fapt european in general) si cel american si intr-o prima faza atata alegere mi s-a parut coplesitoare… dupa atatia ani de cursuri prestabilite. Dupa ce am cunoscut insa mai bine cultura Nord Americana, mi-am dat seama ca acest sistem academic se potriveste cu un mod specific de gandire/viata al americanilor bazat foarte mult pe idea de libertate si oportunitate.  Fiecare student este liber sa isi aleaga drumul pe care doreste sa il urmeze. Ei iti ofera o gama larga de cursuri si tot sprijinul in alegerile tale, dar in final este dreptul si responsabilitatea ta sa iti croiesti propria curricula. Cred ca este o abordare care in fapt te pregateste pentru viata.

In ceea ce priveste specializarile mele la Fletcher, continuandu-mi formarea economica pe care o dobandisem in Romania, am hotarat sa ma specializez pe afaceri (business) internationale si dezvoltare economica. Am luat insa si cursuri de stiinte politice si negocieri, care impreuna cu discutiile interminabile cu colegii, speech-urile si coferintele care se tineau lant in zona Boston mi-au deschis orizonturile si spre alte domenii. … si cred ca majoritatea absolventilor de la Fletcher ar fi de accord ca printre cele mai mari beneficii ale educatiei de acolo este gandirea multidisciplinara pe care o dobandesti.

Intre experientele tale profesionale interim, se inscriu tari ca Malaysia si Cipru. Cateva cuvinte despre diferentele culturale de acolo, din perspectiva cuiva originar in Romania si cu formare in Statele Unite? (In ce programe ai participat?)

In Cipru am petrecut sase luni intr-un program de limba si cultura elena. Bunicul meu era de origine greaca si inca din liceu am devoltat o pasiune pentru limba si mai ales dansurile grecesti. Dupa facultate am avut posibilitatea sa iau parte la acest program de specializare sponsorizat de Consiliul Elenilor de peste Hotare. A fost o completare frumoasa a pasiunii mele dar si o experienta intersanta din punct de vedere politic pentru ca am prins exact perioada aderarii si referendumului pentru unificarea Ciprului.

In Malaiezia am facut un stagiu de trei luni intre cei doi ani de masterat. Am lucrat acolo pentru o organizatie non-guvernamentala internationala Global Knowledge Partnership, care se ocupa de promovarea tehnologiei informatiei si comunicarii pentru a ajuta la dezvoltarea zonelor si categoriilor sociale defavorizate. A fost o experienta excelenta atat profesional dar mai ales cultural si...culinar. In Malaiezia exista o pasiune extrema pentru mancare. Ei spun ca " nu manaca pentru ca sa traiasca ci ca traiesc ca sa manance".

Diferente culturale exista in multe aspecte: de la modul in care oamenii se imbraca, ce mananca, locul pe care il ocupa munca in viata lor, formalitatea relatiilor dintre ei ... dar toate sunt numai elemente superficiale, sunt moduri de manifestare ale  nevoilor umane in functie de contextul istoric, politic, climatic in care s-au dezvoltat. Dincolo de asta, oamenii sunt foarte asemanatori: actioneaza si reactioneaza dupa aceleasi nevoi, temeri si dorinte indiferent de continentul pe care se afla. Daca esti deschis si tolerant si faci efortul de a te integra, vei gasi intotdeauna oameni interesanti, prietenosi si cu interese commune de care sa te inconjori. Diferentele sunt atunci tocmai elementul care sporeste unicitatea si autenticitatea experientelor traite in alte culturi, si in aceasi timp te fac sa intelegi mai bine si cu un ochi critic cutumele propriei tale natiuni pe care obisnuiai sa le iei ca reguli de viata si conduita.

Ai revenit la Bucuresti cu intentia de a profesa intr-una din structurile administratiei publice. Ai intalnit un raspuns receptiv? Ti s-a oferit vreun venue profesional, sau suport in procesul de aplicatie?

Am plecat la Fletcher cu o bursa din partea guvernului roman (Bursa Speciala “Guvernul Romaniei) si dupa revenirea in tara trebuia sa lucrez in administratia publica. Mai exact, fiecare dintre castigatorii acestei burse, 190 la numar, trebuia sa fie distribuit la intoarcerea in tara in posturi de “conducere sau responsabilitate” in structurile administratiei centrale sau locale. Acest lucru insa nu s-a intamplat, pentru ca au existat multe probleme cu modul in care a fost creat si implementat acest program de burse.

Lasand la o parte esecul programului, din experienta mea, cat si din cea a altor colegi, am vazut ca pentru cei care vor sa profeseze in administratia publica se pot gasi posturi. Problema majora insa este ca, de cele mai multe ori, aceste posturi sunt neatractive, atat ca nivel de remunerare cat si ca oportunitati de dezvoltare profesionala pentru cei care au studiat in afara. In fapt, studiile, experienta si deschiderea pe care le capata tinerii cu diplome la universitati de top din strainatate nu par a aduce beneficii majore in modul cum sunt atrasi si promovati in cadru administratiei publice. De aceea, in masura in care specializarea ne-a permis acest lucru, multi dintre beneficiarii bursei ne-am indreptat care sectorul privat unde, dinamismul, oportunitatile de dezvoltare si remunerarea sunt mult mai apropriate de asteptarile noastre.

La momentul actual esti consultant intr-o zona hot a economiei la noi si esti pe un trend ascendent al carierei tale. Poti sa ne oferi cateva ganduri din perspectiva unui profesionist roman revenit in tara?

Cred ca Romania ofera de cativa ani oportunitati profesionale atractive pentru romanii cu pregatire in universitati de top din afara si mai ales pentru cei cu experienta de munca in strainatate. Profesionalismul, pregatirea si o anumita etica a muncii care sunt specifice economiilor vestice par a fi din ce in ce mai apreciate si aici. Cel putin eu asta am simtit cand m-am intors in tara in 2007, si am observat ca nu eram singura. Chiar imi aduc aminte ca am fost placut surprinsa de cati romani am intalnit care se reintorsesera de curand din strainate si care erau foarte optimisti in legatura cu oportunitatile din Romania.

Experienta personala mi-a confirmat ca Romania a devenit un loc al oportunitatilor si pentru profesionisti. Asta nu inseamna ca lucrurile s-au intamplat peste noapte sau ca nu am avut momente de indoiala. Chiar si in lumea de business sunt inca multe probleme legate de mentalitatea oamenilor, de modul cum interactioneaza sau de calitatile si atitudinile care sunt apreciate. De aceea, cel mai important mi s-a parut sa lucrez cu o companie si un grup de oameni care sa aiba deschiderea si viziunea necesara sa faca lucrurile altfel si care sa isi doreasca in permanenta sa invete si sa devina mai buni. Sunt de doi ani in tara, am lucrat in doua locuri, la SOPOLEC o firma mica de consultanta de afaceri si acum la Colliers International si inca sunt optimista, deci experienta de pana acum nu  m-a dezamagit.

S-a discutat mult in ultima vreme despre conditia repatriatilor romani. Steve Moroz, unul dintre advisorii in resurse umane din cadrul comunitatii comenta faptul ca dupa cinci ani departe de tara procesul de readaptare este mult mai dificil.
In opinia ta, cat de dramatic este sa te reintegrezi, in conditiile in care ti se ofera totusi oportunitati de dezvoltare? Ce sanse vezi pentru alti expatriati care intentioneaza sa revina?

Experinta mea in strainatate a durat doar trei ani si jumatate. Din aceasta pozitie as putea sa confirm observatia lui Steve, in sensul ca nu am simtit ca procesul de readaptare a fost foarte dificil. Probabil ca faptul ca nu uitasem la ce sa ma astept a ajutat foarte mult. Am revenit inarmata cu rabdare si optimism si lucrurile s-au asezat incet incet pe fagas.

Cred ca este important sa vii cu asteptari realiste de la ce inseamna astazi Romania. Este foarte usor sa cazi intr-o atitudine critica si negativa mai ales ca birocratia, politicienii, ziarele, gropile din asfalt, iti dau in fiecare zi o sumedenie de motive sa fii pesimist. De aceea, ca sa vezi partea plina a paharului trebuie sa VREI sa acorzi o sansa Romaniei, sa fii constient de partile negative si sa faci efortul de a trece peste ele. Desi cateodata este greu, este important totusi sa nu uitam cat a evoluat Romania in ultimii ani, si sa nu privim numai la cat de multe mai are de facut.

Din punct de vedere profesional, dupa cum ziceam, oportunitati exista, asta facand abstractie de momentul de criza in care ne aflam. Cu siguranta  Romania are acum mult mai multe de oferit decat inainte. Cu o experienta buna in afara, posibilitatile de castig din Romania se puteau ridica chiar la nivelul din afara. Ramane de vazut insa cum vor evolua lucrurile ca urmare a acestei crize.

Reintalnirea cu Romania prin prisma aspectului social, personal. Exista fara indoiala un soc cultural al repatrierii. Ce a reprezentat pentru tine, te-ai simtit vreodata fara repere sau ai reusit sa te readaptezi fara nici o problema?

Aspectul social si personal este poate cea mai grea parte a repatrierii. In afara de faptul ca iti lasi multi prieteni si amintiri in urma, renunti si la un stil de viata,o anumita atmosfera sociala si la un mod de interactiune intre oameni.

In SUA am intalnit o societate mai dezvoltata si asezata in care lipsea incrancenarea in relatiile de zi cu zi. Exista acolo un optimism si o incredere in oameni si in capacitatea lor de autodepasire, care sunt foarte positive si molipsitoare. In Romania din pacate, inca predomina un sentiment de negativism si un grad mare de suspiciune in relatiile dintre oameni. Cred ca este normal pentru o societate inca traumatizata si dezamagita de tranzitie, de politicieni si de coruptia generalizata. Insa aceasta creaza o atmosfera sociala in permanent tensionata care, oricat ai incerca sa o ocolesti, se resimte si la nivel personal.

Intr-o prima faza, cu siguranta am trait din plin frustrarile repatrierii dar adevarul si vesel si trist este ca dupa un timp incepi sa te reobisnuiesti: cu blocurile gri, cu incrancenarea celor din jur, cu oamenii care nu stiu sa isi ceara scuze, cu absurda inutilitate a unor procese administrative …cu tot timpul pe care il pierzi cu nimicuri. Cred ca este evolutia fireasca a repatriatului. Asta nu inseamna sa accepti tot ce se intampla in jur ci ca intelegi ca nu poti schimba tot si iti alegi bataliile pe care vrei sa le porti.

In ciuda acestor aspecte sociale insa, familia, prietenii pe care i-am regasit cu drag, oamenii noi de calitate pe care i-am intalnit aici au inclinat balanta spre partea pozitiva. Ma consider norocoasa pentru experienta pe care am avut-o de la reintoarcerea in tara. Romania are mult fete si rele dar si bune asa ca dincolo de indoieli si dezamagiri, am incercat intotdeauna sa ma concentrez pe lucrurile pozitive. Cred ca nicaieri nu gasesti o lume perfecta, si oriunde te-ai afla depinde foarte mult de tine sa iti construiesti o viata de care sa fii multumit.

Poti gasi interviul si pe www.strada32.com