Participa la proiectul "Portret de bursier" !

Aici se poate descarca ghidul de interviu pentru cei care doresc sa impartaseasca din experienta, ideile sau planurile lor de viitor.

Experienta consistenta intr-o tara straina nu te schimba fundamental, dar te imbogateste cu anumite nuante, sensibilitati, principii pe care nu le poti acumula nicicum altfel. Iar aceasta diferenta o observa mai degraba cei din jur...

Simion ILIE
Liviana Mustafa: In 2006 ai obtinut un Master in Comunicare si Informatie la Universitatea de Stiinte Sociale Toulouse, in coabilitare cu Universitatea Paul Sabatier, de asemenea din Toulouse, universitate la care ai urmat un an mai tarziu o alta specializare pe Comunicare in Spatiul Local si Regional. Cum a fost experienta educationala franceza ? Ce lucruri sau idei s-au redefinit in acest exercitiu multicultural si pe ce ai mizat in dezvoltarea ta in cadrul acelui program ?

Simion Ilie: Am mizat foarte mult pe ambitia mea. Mi-am dat seama ca sunt mult mai motivat decat multi din colegii mei si stiam ca aceasta motivatie suplimentara iti da energii nebanuite ce te ajuta sa depasesti chiar si acele dificultati insurmontabile la prima vedere.
Personal, am avut o experienta suficient de indelungata (3 ani daca adaug si o experienta Erasmus mai veche) pentru a avea o privire aplicata, critica si lipsita de superficialitate asupra sistemului francez de invatamant. Nu cred ca sistemul francez este fundamental bun, asa cum sunt convins ca sistemul romanesc nu este fundamental rau !
Un mediu multicultural te ajuta sa intelegi tocmai asta : doua sisteme (de invatamant sau de alta natura) pot fi ireductibile unul la celalalalt, pastrandu-si, individual, coerenta si pertienta. Comparatia trebuie sa se faca mereu in termeni relativi, adaptand solutiile mai bune gasite de altii, la realitatile spatiului in care se doreste schimbarea.
Sistemul educativ francez este si el (poate mai mult decat sistemul romanesc) intr-o perioada de prefaceri, de evolutii, de adaptari. Am avut deci sansa sa cunosc un sistem « muncit » de febra reformelor si am fost foarte atent la ce se intampla/discuta acolo.

Dincolo de dotarile materiale (pe care le consider importante, dar nu fundamentale), am apreciat corectitudinea, rigoarea si profesionalismul corpului profesoral. Am vazut profesori universitari care munceau cu « norma intreaga », avand timpul necesar pentru a se pune la curent cu ultimele noutati in domeniu.


Daca stilul american este caracterizat prin pragmatism, cred ca stilul francez are ca atuu simtul critic. Eu il prefer pe cel din urma, dar nu-l desconsider pe primul. Un sistem ideal ar fi acela in care pragmatismul intervine pentru a sparge cercul (uneori vicios) reflexivitatii, al criticii. Nu cred intr-un sistem de invatamant care trebuie sa « produca » forta de munca « perfect adaptata » pietei muncii. Un sistem de invatamant trebuie sa produca profesionisti capabili sa chestioneze, sa modifice si sa imbunatateasca existentul, iar aceast fenomen nu se poate produce decat prin experimentarea acestei « inadaptari ».
Cand ieseai de la un curs, in Franta, aveai pur si simplu sentimentul ca esti « cu cinci minute mai destept », simteai ca nu pierzi timpul degeaba. Cati dintre studentii din Romania pot spune acest lucru despre cursurile la care participa ?
La noi, se intampla urmatorul fenomen deplorabil : cei care sunt la baza ierarhiei universitare, trebuie sa-si ia un al doilea job pentru a putea trai, iar cei care sunt in varf, pentru care veniturile nu mai constituie o problema majora, se implica in toate comisiile si comitetele, indepartandu-se, in mod inexorabil, de activitatea stiintifica sau didactica. Ambele situatii aduc prejudicii majore beneficiarilor sistemului educativ. Nu cred deloc in super-dotatii care cumuleaza foarte multe joburi in acelasi timp. Fie nu fac niciunul cum trebuie, fie au « armate de negrisori » in spate.

Liviana Mustafa: Se vorbeste la un moment dat despre o serie de schimbari si la nivel personal si social pe care experienta in afara tarii le genereaza. Cum a fost in cazul tau ? Cum te-ai adaptat stilului de viata francez, culturii lor si reputatiei de « leisure-loving gourmets » ? Ai identificat si similaritati intre sistemul francez si cel roman ?

Simion Ilie: Experienta consistenta intr-o tara straina nu te schimba fundamental, dar te imbogateste cu anumite nuante, sensibilitati, principii pe care nu le poti acumula nicicum altfel. Iar aceasta diferenta o observa mai degraba cei din jur.


In ceea ce ma priveste am vrut sa profit la maximum de aceasta experienta si am evitat cautarea confortului in coconul caldut al comunitatilor de romani. Aceasta imersie totala in mediul francez mi-a creat disponibilitatea necesara pentru cunoasterea unei civilizatii, dincolo de stereotipurile grosiere ce nu fac decat sa ne ajute sa « catalogam » un popor, nu sa-l intelegem.
Ador bucataria franceza ! Mi-am dat seama ca in bucataria noastra accentul cade mult prea mult pe cantitate (volumetrica si/sau calorica) Imi place la nebuie gustul francezilor pentru rafinament, apreciez simtul lor estetic, imi lipseste foarte mult politetea lor…
Exista in Franta o clasa medie destul de consistenta care a ajuns la stadiul in care poate si stie sa se bucure de viata. Muncesc mult, dar isi rezerva timp si pentru o activitate sportiva si pentru una culturala si, de foarte multe ori, pentru una asociativa. Am ajuns la concluzia ca este o chestiune de principii si prioritati.
Similaritati…Carrefour, IKEA… Glumesc ! Ceea ce vreau sa spun este ca orasele noastre incep sa semene din ce in ce mai mult cu cele din Franta din punct de vedere al aspectului exterior. Dar nu regasesc aceeasi civilizatie la nivelul oamenilor.

Liviana Mustafa: In Romania te-ai specializat pe o directie filologica si predare a stiintelor umane si ai avut chiar o experienta importanta, intre 2003-2006, ca profesor de limba si literatura romana. Cum au stat lucrurile din perspectiva ta, ca profesor talentat si pregatit in legatura cu sistemul de educatie in Romania ? Ce ar trebuie sa faca Romania pentru a sustine profesorii cu pregatire reala si a stimula dezvoltarea tinerilor cu potential ?

Simion Ilie: Putini au sansa de a redeveni invatacei dupa o perioada in care au fost dincolo de catedra, ca profesori. Am invatat foarte multe din experienta aceasta.
Dar, pentru a reveni la intrebare, este evident pentru mine faptul ca sistemul preuniversitar din Romania este total neatractiv pentru tinerii ce doresc sa faca o cariera in invatamant. Sunt trei impedimentele majore :

  • nu exista o salarizare in functie de performante (diferenta la salariu dintre un profesor foarte bun si un profesor foarte slab este aproape inexistenta ; atunci cand exista se produce in sensul gresit), iar acest lucru, creeaza, à la longue, foarte multe frustrari ;
  • este rasturnata scara valorilor –profesorii in general (si cu atat mai mult, cei tineri) nu mai sunt considerati modele de succes. Acesta este cel mai grav lucru. Lamentatiile si frustrarile profesorilor (prost platiti) ni se intorc zilnic in societate sub forma lipsei de motivatie pentru performanta, a tentatiei succesului facil, a dezinteresului fata de cercetarea stiintifica etc.
  • cei care se afla in posturi de unde ar putea schimba ceva (directori, inspectori, secretari de stat, ministri) sunt selectati aproape exclusiv pe criterii politice si nu de competenta. Iar neperformanta lor nu este sanctionata in niciun fel !

In acest moment, Romania trebuie sa inteleaga, si acum vorbesc  si in calitate de parinte, ca dincolo de dotarile unei gradinite este mult mai important ca educatoarea sa fie selectata dintre cei mai buni, sa faca acel job din pasiune si nu doar de nevoie...Or, pasiunea, dedicatia, dorinta de perfectionare nu se poate instala la un individ, in mod durabil, decat dupa ce trebuintele mult mai prozaice (hrana, haine, casa etc.) sunt satisfacute in mod convenabil. Nu o spun eu, a spus-o Maslow !

Liviana Mustafa: In prezent esti coordonatorul departamentului Comunicare si Analiza media din cadrul INSOMAR, o pozitie importanta si probabil cu perspective interesante de dezvoltare profesionala.  Ce are Romania de oferit unui profesionist cu pregatire in strainatate ? Care sunt perspectivele si oportunitatile pe care le identifici ?

Simion Ilie: Romania s-a dezvoltat foarte mult in cele doua decenii de la Revolutie, dar aceasta dezvoltare a fost haotica si inegala din foarte multe puncte de vedere. In general s-a privilegiat latura hard a societatii, dar nu s-a investit suficient in softul acestei tari. Acest lucru nu poate fi remarcat cu usurinta de cineva care a trait non-stop in tara. Cand ai ocazia sa pleci pentru o perioada, sa faci o pauza de Romania, sa cunosti altceva, la intoarcere, privesti lucrurile cu alti ochi, reusesti sa obiectivezi mai mult aceasta relatie osmotica cu mediul de viata. Si-apoi, firea umana este complicata, ajungi sa apreciezi ceva la justa valoare in momentul in care il pierzi.
In privinta intrebarii tale … cred ca problema e usor incorect pusa…sau mai bine zis, incomplet. As intreba mai intai Ce are un profesionist cu pregatire in strainatate de oferit Romaniei ? si-apoi Are Romania nevoie de asta ? Iar opinia mea este ca Romania are mare nevoie de astfel de profesionisti, de oameni care au trait, au experiementat, au inteles, au integrat alte modele de organizare, de societate, de viata… Gradul lor de « inadaptare » la Romania poate alimenta acel rezervor de energie atat de necesar pentru schimbarea lucrurilor la nivel de sistem. Nu trebuie sa ne intereseze faptul ca « nu au experienta » in Romania, acela trebuie sa fie principalul lor atuu.

Cred cu tarie ca profesionistii adevarati isi pot croi drumul lor in mediul privat din Romania. In ceea ce priveste sistemul public, experienta mea si a multora din jurul meu ma determina sa raman mult mai sceptic. La acest moment, obedienta (politica sau de alta natura) pare a fi principalul model de reusita in acest mediu. Cei competenti sunt « tolerati » doar daca fac munca grea, in umbra, pe salarii mizere, acceptand fara ezitare orice decizie venita « de la centru », chiar si atunci cand este aberant de neadecvata. Exceptiile, sunt sigur ca exista, dar, prin numarul lor extrem de redus, ele nu fac decat sa intareasca regula.

Liviana Mustafa: Stiu ca specializarea la Universitatea Paul Sabatier a fost sustinuta printr-una dintre Bursele Speciale ale Guvernului Romaniei.  Cu ce asteptari ai revenit in tara in urma programului si care a fost oferta guvernamentala in urma specializarii tale si a rezultatelor excelente obtinute la studii ?

Simion Ilie: Am venit in tara cu dorinta de a pune umarul la modernizarea administratiei publice din Romania. Imi era frica de reticenta celor « cu experienta », ma temeam de inertia cu care aveau sa fie primite initiativele mele inovatoare. Eu si colegii mei ne-am lovit de ceva mult mai radical : refuzul categoric de a fi « integrati » in structurile existente. Consider ca noi nu suntem decat un epifenomen al unor hibe mult mai grave de care sufera administratia publica din Romania. Profesionistii fara carnet de partid sunt, se pare, respinsi de administratia publica precum microbii de catre sistemul imunitar. A nu se intelege ca am ceva cu membrii de partid, nu am o problema decat cu aceea, din pacate extrem de numerosi, care ocupa posturi nemeritate in fruntea ierarhiei sociale doar pentru ca « se descurca » si au resurse infinite de obedienta pe care le aduc ofranda unor « conducatori iubiti ».

Liviana Mustafa: Esti membru fondator al Asociatiei Beneficiarilor Bursei Speciale Guvernului Romaniei. Cu ce ganduri te-ai implicat intr-un astfel de proiect si ce activitati si obiective vizeaza Asociatia ?  Care a fost raspunsul autoritatilor la acest proiect ?

Simion Ilie: Asociatia are ca obiectiv principal facilitarea integrarii celor ce se intorc de la studii din strainatate in sistemul administratiei publice romanesti prin crearea unui vector eficient de comunicare. Doream sa impartasim bune practici, sa cream o retea de profesionisti. Acum, date fiind noile circumstante, ne-am repliat pe o atitudine un pic mai defensiva. In sensul ca incercam sa limitam abuzurile statului asupra acestui program. Dar nu am renuntat la gandul initial...incet, incet ne propunem sa dezvoltam proiecte, mai mici sau mai mari, prin care sa contribuim modest la modernizarea si re-profesionalizarea Romaniei.

Liviana Mustafa: Ce sfaturi ai avea pentru alti tineri interesati de posibilitatile de studiu in afara tarii, poate ca beneficiari ai aceluiasi program ?

Simion Ilie: Avand in vedere esecul inregistrat la plasarea bursierilor ce s-au intors deja in tara, programul nostru a fost suspendat pentru partea de acordare de noi burse. Dar daca isi doresc cu adevarat sa faca asta, daca sunt cu adevarat buni, sunt convins ca vor gasi si o sursa de finantare pentru studii. Uneori demersul e migalos si trebuie pregatit cu ceva timp inainte. E important sa cauti pe mai multe fronturi, sa depui nenumarate aplicatii, iar acest lucru, de obicei, descurajeaza. Sunt foarte multi care, dupa o aplicatie respinsa, renunta, si o fac pentru ca ei sunt in cautarea unui succes mai facil, nu a unuia pentru care sa se bata indelung. Asadar, perseverenta e cuvantul cheie !

Liviana Mustafa: Cum le-ai descrie Romania de azi si oportunitatile actuale celorlalti tineri romani aflati inca la studii in afara  si care ar fi recomandarile tale pentru cei interesati sa se repatrieze ?

Simion Ilie: In primul rand, cei care vor sa se intoarca, trebuie sa-si doreasca asta din tot sufletul. Sa vina din interiorul lor aceasta pornire, sa fie rezultanta unei analize serioase a avantajelor si inconvenientelor unui astfel de demers. Este important sa aiba un proiect coerent pentru ceea ce vor face in momentul in care se intorc. Nu trebuie sa se astepte ca Romania sa-i astepte « cu bratele deschise » ; vor fi foarte dezamagiti.

Citeste alte interviuri ale bursierilor pe strada32.com

Interviul a fost publicat si pe evz.ro