Participa la proiectul "Portret de bursier" !

Aici se poate descarca ghidul de interviu pentru cei care doresc sa impartaseasca din experienta, ideile sau planurile lor de viitor.

Mihai MosneanuMihai Mosneanu, seful promotiei 2006 a Colegiului National “Mihai Viteazul”, student in ultimul an la University College London (Marea Britanie), unde este un permanent lider. Dintre multiplele sale activitati se remarca : frecventarea cursurilor de vara ale Universitatii Harvard si participarea la un internship in Singapore. In cadrul ciclului universitar a studiat un semestru la Institutul de Relatii Internationale din cadrul Universitatii Lomonosov din Moscova si un altul l-a petrecut in Germania, la Berlin, la Universitatea Europa Viadrina.

Despre el a povestit deja si Mihai Dumitrache si cred ca vor povesti si altii. Este un tanar care se caracterizeaza prin ambitie, perseverenta, munca si permanenta dorinta de autodepasire.  Mihai are puterea de a ambitiona oamenii cu care vine in contact, de a-i face sa aibe incredere in fortele proprii. Este foarte sensibil si uman, stie sa asculte si sa dea sfaturi. In activitatea mea, Mihai a fost un imbold, un sfatuitor, un prieten adevarat. Pe langa activitatea academica de prestigiu, s-a implicat si s-a remarcat in multe activitati de voluntariat. Indiferent unde il vor purta pasii in viitor, este un tanar prahovean de elita. Raspunsurile sale va vor demonstra acest lucru.

Radu Simionescu: As vrea sa ne povestiti cateva repere din viata dumneavoastra, legate de invatamantul prahovean, care au contribuit la performantele actuale?

Mihai Mosneanu: In ceea ce priveste drumul catre performanta, pot spune ca eu l-am construit in timp, inca din anii de gimnaziu. Nu fac parte din acea categorie privilegiata pentru care performanta este o evolutie fireasca. Am muncit mult pentru a ajunge unde sunt astazi si fireste va trebui sa muncesc si mai mult pentru a ajunge unde mi-am propus. Principalul reper care cred ca mi-a oferit coordonatele performantei il reprezinta olimpiadele nationale de limba romana. Desi astazi sunt un capitol inchis din viata mea academica, sunt convins ca in cadrul pregatirii de performanta pentru aceste competitii am descoperit importanta competitiei, a permanentei auto-stimulari intelectuale, dorindu-mi, astfel, mai mult.

Radu Simionescu:
Care considerati ca sunt principalele diferente intre invatamantul romanesc si cel britanic?

Mihai Mosneanu: Sunt mult prea multe si probabil ca ar face subiectul unui intreg articol. Pe scurt, cred ca invatamantul britanic dezvolta competente, si nu se propune ca o enciclopedie de informatii. Este un cadru puternic formator si mai putin informativ, in comparatie cu ce am experimentat in cei doisprezece ani de scoala in Romania. Fireste si invatamantul britanic are carentele lui. Nu toate facultatile ofera aceeasi calitate a invatamantului. A fi la cea de-a saptea facultate din lume si a patra din Europa presupune un set de exigente cu mult peste medie.

Ceea ce, insa, cred ca reprezinta o constanta a invatamantului britanic este rigurozitatea evaluarii si corectitudinea.

Plagiatul, care in Romania s-a impus in ultimii ani ca norma, este sanctionat in Marea Britanie indiferent de universitate si presupune exmatricularea imediata fara drept de inscriere la o alta facultate pe teritoriul britanic. In Romania, in schimb, avem cazuri frecvente de plagiat la un nivel si mai inalt si aici ma refer la industria de doctori pe care pseudo-universitatile romanesti o genereaza an de an in diverse stiinte.

Radu Simionescu: In prezent sunteti student la o universitate de prestigiu. Ati aplicat la programul BSGR din dorinta de a performa sau acest lucru a fost determinat si de faptul ca acesta era singurul mod de a va putea finanta studiile dorite ? Poate ne puteti spune in cateva cuvinte despre familia dumneavoastra ?

Mihai Mosneanu:
La varsta de 18 ani aveam multe idealuri si unul dintre ele era sa ofer Romaniei o noua directie, sa o “sculptez” asa cum imi imaginam. Insa, pentru o putea sculpta, trebuie sa ti se ofere dalta. Din pacate, Bursa Speciala ‘Guvernul Romaniei’ este un alt program esuat al statului roman. Cred ca performanta nu mi-am asociat-o niciodata cu vreo anume bursa pe care am obtinut-o, ci cu propriile repere pe care incerc sa mi le redefinesc in permanenta. In ceea ce priveste familia mea, pot spune ca am avut parte de sprijinul constant atat moral, cat si financiar al parintilor in demersul meu. De asemenea, am considerat intotdeauna ca trebuie sa ma prezint ca un model in fata celei mai importante personae din viata mea care este fratele meu. El este cu opt ani mai mic si, desi are alte aspiratii profesionale decat ale mele, am vrut sa ii ofer in mod constant o perspectiva diferita pentru ca, astfel, el sa aiba o atitudine diferita in viata.

Radu Simionescu: Considerati ca evolutia dumneavoastra academica va construieste viitorul dorit? Puteti creiona in cateva cuvinte cum il vedeti?

Mihai Mosneanu:
Evolutia academica este o componenta importanta, dar nu suficienta pentru a atinge acel “viitor profesional dorit”. Pana acum nu este nicio pagina din evolutia mea academica de care sa nu vreau sa se aminteasca. Sunt mandru de ce am realizat din clasa intai pana in present. Fireste ca uneori poate s-ar fi putut mai mult, dar insumand rezultatul este unul cel putin multumitor. Cu toate acestea nu cred ca la anul, odata cu absolvirea facultatii, parcursul meu academic se va incheia. Un intelectual trebuie sa invete toata viata fie in cadru formal, fie in cadru informal.

Viitorul meu fie ca va fi in Marea Britanie, fie in Romania sau oriunde altundeva trebuie sa reprezinte o provocare, sa fie construit pe conceptul de valoare si sa imi ofere in permanenta sentimentul ca pot sa imi imping limitele intelectuale si mai mult. Cred  ca societatea anului 2009 cunoaste schimbari structurale importante si dinamica este cu atat mai mare. A fi precis in ceea ce vreau sa fac inseamna a imi impune limite si nu asta e ceea ce imi doresc

Radu Simionescu: Fiecare persoana aspira la un ideal. Ce ar reprezenta acest ideal pentru dumneavoastra?

Mihai Mosneanu: Fericirea. Filozofic vorbind, fericirea este scopul ultim al individului. In sine este ideatic, intrucat putini o ating in mod autentic. Dar pentru ca e vorba de un ideal trebuie sa fie in sine o treapta a existentei mele care sa fie superioara prin valentele pe care le poarta.

Radu Simionescu: Aveti un model in viata? O persoana care v-a influentat viitorul?

Mihai Mosneanu:
Am invatat in timp sa imi construiesc acel model de care cred ca oricine are nevoie din bucati mici. Nu cred ca modelul trebuie sa cunoasca o singura incarnare, ci sa fie rezultatul unei asamblari individuale a acelor bucati pe care le aduni de la cei pe care ii admiri in jurul tau. Modelul in sine presupune perfectiune, iar un singur om nu poate fi perfect. Cu toate acestea exista o persoana care pot sa spun ca mi-a influentat viitorul, in sensul ca mi-a oferit cele mai multe bucati la asamblarea acelui model de care vorbeam. Aceasta este mama mea.

Radu Simionescu: Ce aţi dori sa schimbati in judetul nostru, in tara noastra?

Mihai Mosneanu: Atitudinea. In Romania principala problema este una de atitudine. Cred ca exista inca valori in Romania, ca sunt oameni care au aptitudinile necesare pentru a oferi o varianta in bine tarii. Cu toate acestea, lipsa de atitudine ii situeaza pe multi  intr-o stare letargica in care victimizarea a devenit o constanta.

Interviu realizat de Radu Simionescu si publicat pe www.phonline.ro, preluarea s-a facut cu acordul autorului.