Portret de bursier

Experienta consistenta intr-o tara straina nu te schimba fundamental, dar te imbogateste cu anumite nuante, sensibilitati, principii pe care nu le poti acumula nicicum altfel. Iar aceasta diferenta o observa mai degraba cei din jur...

Simion ILIE
Liviana Mustafa: In 2006 ai obtinut un Master in Comunicare si Informatie la Universitatea de Stiinte Sociale Toulouse, in coabilitare cu Universitatea Paul Sabatier, de asemenea din Toulouse, universitate la care ai urmat un an mai tarziu o alta specializare pe Comunicare in Spatiul Local si Regional. Cum a fost experienta educationala franceza ? Ce lucruri sau idei s-au redefinit in acest exercitiu multicultural si pe ce ai mizat in dezvoltarea ta in cadrul acelui program ?

Simion Ilie: Am mizat foarte mult pe ambitia mea. Mi-am dat seama ca sunt mult mai motivat decat multi din colegii mei si stiam ca aceasta motivatie suplimentara iti da energii nebanuite ce te ajuta sa depasesti chiar si acele dificultati insurmontabile la prima vedere.
Personal, am avut o experienta suficient de indelungata (3 ani daca adaug si o experienta Erasmus mai veche) pentru a avea o privire aplicata, critica si lipsita de superficialitate asupra sistemului francez de invatamant. Nu cred ca sistemul francez este fundamental bun, asa cum sunt convins ca sistemul romanesc nu este fundamental rau !
Un mediu multicultural te ajuta sa intelegi tocmai asta : doua sisteme (de invatamant sau de alta natura) pot fi ireductibile unul la celalalalt, pastrandu-si, individual, coerenta si pertienta. Comparatia trebuie sa se faca mereu in termeni relativi, adaptand solutiile mai bune gasite de altii, la realitatile spatiului in care se doreste schimbarea.
Sistemul educativ francez este si el (poate mai mult decat sistemul romanesc) intr-o perioada de prefaceri, de evolutii, de adaptari. Am avut deci sansa sa cunosc un sistem « muncit » de febra reformelor si am fost foarte atent la ce se intampla/discuta acolo.

Citeşte mai mult...

Sanziana FrangegiIn 2007 ai obtinut un Master la Fletcher School, Tufts University, una dintre cele mai prestigioase universitati la Boston. Cum a decurs, spre ce te-ai inclinat in program?

Fletcher School este o scoala de relatii internationale. In fapt, este cea mai veche scoala post-universitara de profil din Statele Unite. Un element caracteristc sistemului American de formare, si dupa mine unul foarte pozitiv, este libertatea mare de alegere a curiculei, in functie de interesele fiecaruia. La Fletcher aveam la dispozitie 40 de cursuri in fiecare semestru din care puteam alege 4, maxim 5. Asta nepunand la socoteala faptul ca aveam posibilitatea sa luam cursuri si celelalte universitati din zona Boston.

Cred ca asta a fost prima diferenta majora pe care am simtit-o intre sistemul romanesc (de fapt european in general) si cel american si intr-o prima faza atata alegere mi s-a parut coplesitoare… dupa atatia ani de cursuri prestabilite. Dupa ce am cunoscut insa mai bine cultura Nord Americana, mi-am dat seama ca acest sistem academic se potriveste cu un mod specific de gandire/viata al americanilor bazat foarte mult pe idea de libertate si oportunitate.  Fiecare student este liber sa isi aleaga drumul pe care doreste sa il urmeze. Ei iti ofera o gama larga de cursuri si tot sprijinul in alegerile tale, dar in final este dreptul si responsabilitatea ta sa iti croiesti propria curricula. Cred ca este o abordare care in fapt te pregateste pentru viata.

In ceea ce priveste specializarile mele la Fletcher, continuandu-mi formarea economica pe care o dobandisem in Romania, am hotarat sa ma specializez pe afaceri (business) internationale si dezvoltare economica. Am luat insa si cursuri de stiinte politice si negocieri, care impreuna cu discutiile interminabile cu colegii, speech-urile si coferintele care se tineau lant in zona Boston mi-au deschis orizonturile si spre alte domenii. … si cred ca majoritatea absolventilor de la Fletcher ar fi de accord ca printre cele mai mari beneficii ale educatiei de acolo este gandirea multidisciplinara pe care o dobandesti.

Intre experientele tale profesionale interim, se inscriu tari ca Malaysia si Cipru. Cateva cuvinte despre diferentele culturale de acolo, din perspectiva cuiva originar in Romania si cu formare in Statele Unite? (In ce programe ai participat?)

Citeşte mai mult...

Aveam un prieten, în copilărie, căruia nu-i plăcea deloc ordinea/curăţenia.  De fiecare dată când îşi lăsa lucrurile alandala, prin curte ori prin casă, ne spunea nouă, prietenilor lui, că nu-i nici o problemă, că vine tanti Reghina şi face curat...  Trăia, de bună seamă, într-o familie relativ înstărită, dar anii 80 au adus şi sărăcie, şi greutăţi, iar tanti Reghina, pur şi simplu, n-a mai venit la un moment dat.  Atunci, sub supravegherea aspră şi exigentă a unei mătuşi de modă veche, prietenul meu a trebuit să-nveţe nu doar să facă ordine, dar mai ales să ţină curat.  Cam aşa e şi cu Guvernul nostru, astăzi...  Un eventual acord de împrumut cu FMI (sau în parteneriat cu FMI) ar trebui să ne-nveţe să facem ordine şi să ţinem curat!  Vă dau doar trei exemple simple de dezordine, numai din ultima vreme:

1.  În proiectul Planului de acţiuni suplimentare, menit să sprijine Planul Naţional de Reforme şi implementarea în România a Strategiei Lisabona, găsim o foarte ciudată lipsă de corelare:  Departamentul pentru Afaceri Europene al Guvernului nu s-a coordonat cu activitatea/agenda parlamentară, aşa încât a pierdut trenul unei modificări legislative care avea deja sprijinul societăţii civile.  Este vorba despre punctul 26 din Plan, prin care se doreşte extinderea prevederilor legii privind transparenţa decizională şi asupra documentelor de politici publice, respectiv dublarea perioadei de consultări, de la 30 de zile la 8 săptămâni.  Dacă nu le plăcea prima ocazie, mai aveau una la îndemână, dar aceste proiecte au fost respinse în Parlament, acum, în februarie-martie--aşa că aşteptăm să se elaboreze un nou proiect, la punctul 26, până-n trimestrul al IV-lea al anului 2009.

Citeşte mai mult...

Deşi primeşte Bursa Specială “Guvernul României”, în valoare de 30.000 de euro pe an, pentru a studia în Statele Unite, Codrin Arsene a mărturisit recent pentru un site de ştiri că, uneori, când este în străinătate, spune că este sud-african, şi nu român.

Tânărul va termina anul viitor facultatea la University of Chicago, cu două specializări: Ştiinţe Politice şi Studii Internaţionale - politici africane. El va trebui să se întoarcă în România, pentru că aşa prevede contractul pe care l-a semnat pentru a primi bursa. Autorităţile române s-au obligat prin acel contract să îi ofere un post de conducere în domeniul public, atunci când revine în ţară.


Codrin Arsene explică într-un interviu acordat revistei Capital ce îl determină pe un bursier al statului român să evite a-şi declara adevărata naţionalitate, ce probleme i-a creat Guvernul României şi cum vede el o posibilă întoarcere în ţară.

Citeşte mai mult în Capital